Dec 24 2008
Ajun de Craciun in Jena
Ajunul Craciunului la nemtii din Jena. Nu stiu cum e la alti nemti, din alte regiuni/orase ale Germaniei, dar ajunul la astia din Jena nu imi place deloc. Pe la ora 13.00 am iesit pentru cumparaturi. Am mers la un market “Rewe” (unul de cartier, gen Mega Image de la noi, dar mai mare). In zona…pustiu. In fata magazinului nu intelegeam de ce nu ni se deschideau usile; programul de lucru total absent. Singurul neamt din apropiere, care isi inchidea portbagajul plin de cumparaturi, se uita mirat la noi. Il intreb daca stie engleza, mai-mai sa dea bir cu fugitii, s-a uitat derutat la noi, dand din cap ca “nein”. A incercat el sa imi spuna ca magazinul a avut program pana la ora 13.00 si ca ar mai fi unul la naiba in praznic…ca intelegea dracu’ ce spunea el in germana lui.
Mergem vizavi, la un market “Lidl”, care era deschis si avea si produse faine (ciocolata Milka la un gut preis de aproape 2 lei romanesti, pringles la aproape 6 lei si altele), dar statea foarte prost la combinatia angajati+vorbit+engleza. Iar programul de lucru, incredibil: in ajun, adica azi, de la 8.00-14.00, de pe 25 pana pe 31 inchis, iar pe 31 program scurt, la fel ca azi. De aici rezulta doua concluzii: ori germanii isi respecta prea mult angajatii si sarbatorile, ori sunt prea lenesi. Pai la noi la Carrefour sunt in stare sa deschida magazinul si in ziua de Craciun.
Dupa-amiaza am vizitat un institut de cercetare in domeniul fizicii, un sediu frumos plasat intr-o zona deluroasa, plina de iarba verde. (De fapt, cam peste tot, iarba este inca verde.) Apoi am mers spre centru cu mica speranta de a mai gasi un magazin deschis. Am mers pe jos si am constatat ca ordine si precizie sunt cuvintele care definesc spiritul german, chiar si atunci cand e vorba de plasarea tomberoanelor de gunoi - unii au un spatiu special creat pentru acesta. Majoritatea caselor nu sunt imprejmuite de gard, poate cel mult de un gard viu, foarte modest, dar cu gust impodobite pentru sarbatoarea Nasterii Domnului. Par oameni simpli, dar majoritatea au o masina buna. De asfalt cred ca o sa spun in fiecare post…pentru ca e impresionant, pana si pe stradute laturalnice, inguste exista un asfalt impecabil.
Cand am ajuns in centrul orasului, deja se inserase, adica aproape de ora 17, iar toate magazinele de orice fel erau inchise. Singurul loc deschis era un fast-food, de unde am mancat un kebap si am baut un sprite la preis de 4.7 euro. In sfarsit, primul om din Germania cu care am conversat in engleza, vanzatorul de kebap.
In statia de tramvai, un panou electronic ne informeaza ce tramvaie circula in zona si ora la care trebuie sa soseasca in statia respectiva. Un bilet am auzit ca ar costa 1.8 euro, ceea ce mi s-a parut groaznic de mult pentru cele 5-6 statii pe care le-am parcurs, drept pentru care nu am cumparat bilet. La coborarea din tramvai o doamna in varsta pe care o manca limba ne-a abordat in minunata deutsche sprache. I-am spus ca sunt foarte dispusa sa vorbesc cu dansa “In english, please”. Nu ii inteleg pe nemtii astia in niciun fel, sincer. Ii intreb daca vorbesc engleza, ei imi raspund “Nein”, iar eu le spun “Ok” si continua sa sporovaie in germana…Vorbiti de unii singuri sau cu aia de va inteleg.
Probabil in zone ca Munchen, Berlin, Frankfurt este mai multa viata de sarbatori, magazinele sunt deschise pana tarziu sau macar un restaurant, o pizzerie, un fast food gen McDonald’s, un loc unde poti iesi la un suc, o bere, etc. Sau poate imi doresc eu prea mult sa fie asa, sa semene cu Romania.
[...] Am plecat din nou in Germania de sarbatorile de iarna. Anul trecut am fost, am povestit putin aici, aici si aici si nu m-am tinut de promisiunea ca voi mai scrie, deci trebuie sa [...]