Tot in Jena am petrecut mare parte din timp, dar am fost si in Weimar si Berlin. Am regasit orasul Jena la fel de frumos si cu peisaje relaxante, cu aer curat, respirabil si oamenii parca mai primitori, mai veseli. In magazine,  in mijloacele de transport in comun, pe strazi am vazut cu siguranta mai multi tineri decat anul trecut. Cu unii dintre ei chiar am vorbit, in engleza, bineinteles.

Weimar este un oras istoric si cultural din landul Thuringen, in care te poti plimba pe strazi pline de magazine si cafenele, poti merge la teatru, opera, spectacole, dar si la mall, la  cinema 3D.

Berlin? Berlinul e un oras mare, dar in care cu greu te poti pierde. Retelele de transport in comun sunt atat de bine puse la punct, incat fiecare autobuz, metrou, tren pleaca si soseste la ora fixata pe tableta din fiecare statie. Puncte de informare la tot pasul, angajati ai companiei de transport sau localnici ne-au orientat si ne-au raspuns la intrebari in engleza. Ca multumire, le-am raspuns si noi frumos, “Vielen dank!”

Transportul in comun costa foarte mult in comparatie cu cel din tara noastra, dar isi merita banii, 2,10 euro o calatorie in Berlin. Eu am avut un “Welcome Card Berlin” valabil pentru 48 de ore, a costat 19 euro si a fost valabil pe toate mijloacele de transport in comun: autobuz, metrou, trenuri de suprafata, tramvaie.

Am stat la Hotel Atlantic 3*, intr-o camera potrivita pentru cele 2 nopti in care am fost cazati si unde ne-au oferit un mic dejun variat si foarte gustos. Din pacate, internetul nu era accesibil decat din receptie, nu si din camera, desi normal asa trebuia sa fie, dar e bine sa te si deconectezi putin. Asa am ajuns sa ma uit la TV la posturile nemtilor. Mai mult pe RTL, unde s-a difuzat concursul “Das Supertalent”, unde romanca Petruta Kupper s-a clasat in finala pe locul 3.

A fost cumplit de frig in Berlin. Si pe frigul acela de nedescris, am indurat si am vizitat: Bundestag, Brandenburg Tor, Checkpoint Charlie. Dar a fost prea rapid si prea frig, asa ca am promis sa revenim la vara, cand e mai cald. Si nu numai de asta, ci si pentru ca mai sunt o multime de lucruri si locuri de vazut: Turnul Televiziunii, Domul din Berlin, Opera, parcul acela imens din centru (care acum era verde), Arena O2, Stadionul Olimpic si multe altele.

De Revelion, la TV, era o isterie totala pe melodia asta, care  in final m-a prins si pe mine si o am in playlist, o ascult din cand in cand.

Desi multi ne-au “incurajat” ca am facut o proasta alegere de a ne petrece vacanta in Paralia si ca ar fi trebuit sa mergem mai degraba in Halkidiki sau in Insule, pe motiv ca sunt numai romani in Paralia si e “nasol”, noi am fost incantati. Statiunea Paralia (care in greaca inseamna “plaja”), situata aproape de orasul Katerini, ne-a oferit tot ce am asteptat de la ea.
In primul rand vreau sa mentionez ca am ales-o deoarece era singura care oferea excursiile optionale ce ne interesau cel mai mult. Astfel, am urcat pe Muntele Olimp si am vazut “Cada lui Zeus”, care trebuia sa fie un soi de cascada, in care si-ar fi facut baie Zeul Suprem al Olimpului, din Grecia Antica. Ma rog, noi am vazut o gramada de pietre din care se scurgea o apa, nimic spectaculos. Dar urcarea pe munte a fost foarte placuta.
In a treia zi, adica luni, am mers la Complexul Meteora si am vizitat celebrele manastiri construite in varful stancilor. Am vizitat “Marele Meteor”, iar la “Rosano” nu am mai intrat cu grupul, am preferat sa facem poze si sa ne plimbam. Peisajul ne-a taiat respiratia, iar autostrazile care legau malul marii de varfurile muntilor si la care oamenii munceau zi-lumina, ne-au aratat inca o data cat de depasita e Romania la capitolul asta, fata de alte civilizatii europene.
Ziua de marti ne-a adus o excursie catre Insula Skiathos, unde s-a filmat celebrul musical “Mamma mia!”.  Aici am mancat cele mai bune fructe de mare: bine facute, multe intr-o portie cat sa te saturi bine si la pret bun = 10 euro. Plimbarea cu vaporul pana acolo a durat cam mult si la dus am avut vreme racoroasa, cer innorat si vant. Insa soarele a fost de partea noastra si a stralucit doua ore cat am stat apoi pe plaja Koukounaries, renumita pentru nisipul fin, auriu, apa limpede si pinii care o inconjoara. Pini, care, desi din punct de vedere vizual, infrumuseteaza plaja, acele care le cad fix pe nisip ne-au zgariat talpile si au fost foarte incomode.
Miercuri am purces catre Salonic, al doilea oras ca marime, dupa capitala Atena si principalul oras al regiunii Macedonia. Pur si simplu…ne-am indragostit de el! Foarte cosmopolit, cu o faleza curata, de-a lungul caruia se desfasurau atragatoare terasele si cafenelele, umplute dupa ora pranzului de tinerii veniti, probabil,  de la cursurile Universitatii lui Aristotel.
Am urcat in turnul televiziunii, de unde ne-am incantat privirea cu o panorama superba a orasului. Interesant la acest turn este ca se misca in jurul axei sale, asa ca daca stateai o vreme acolo, unghiul din care priveai la inceput iti schimba peisajul dupa doar cateva minute.
Bineinteles, magazinele de haine erau la tot pasul. Mango, Zara, Benetton, H&M sunt doar cateva din brandurile care isi expuneau colectiile, mai noi sau mai vechi, in magazine aflate pe ambele parti ale aceleiasi strazi.
Am mers si intr-o piata locala, unde am luat cunostinta cu viata oamenilor simpli, obiceiurile zilnice de a merge la piata si stilul comerciantilor de a-si vinde produsele. Multe masline, ulei de masline, fructe de mare, peste, fructe si legume umpleau tarabele si standurile grecilor.
Ultimele zile le-am petrecut la plaja si plimbandu-ne prin statiune, de unde am cumparat suveniruri pentru acasa.
Desi anul asta am reusit sa punctez pe lista destinatiilor turistice si Antalya si Tenerife, pot spune cu siguranta ca in Grecia mi-a placut cel mai mult (pentru ca de data asta a fost si perechea mea cu mine).

Zona Valea Prahovei este deja un foarte cunoscut punct de atractie turistica. Atuurile pe care le consider suficient de importante pentru a face din acesta un brand turistic national sunt destule ca numar. Pe Valea Prahovei poti merge in vacanta, fie vara, fie iarna… si sa fie la fel de placut. Cand am votat, recunosc ca nu am invocat aceste argumente, ci am ales, sa zic asa, cu sufletul… Aceasta este zona pe care am vizitat-o cel mai des in Romania si poate ca s-a intamplat astfel datorita faptului ca este situata foarte aproape de zona unde locuiesc. Apreciez ca la fiecare vizita m-a impresionat placut, as reveni cu interes oricand, sa revad locurile ce m-au linistit, dar mai ales ca sa descopar unele noi si mai frumoase.

Daca mergi in zona din orice motiv, e imposibil sa nu te aventurezi si prin vecinatatile pline de obiective turistice. In urma cu un an si jumatate am fost la Sinaia si am vizitat Castelul Peles de trei ori la rand. Asta pentru ca Marian a luat un bilet cu permis de fotografiere si am fost atenti la toate detaliile, nu am vizitat pe fuga, dupa ritmul ghidului. Acum un an, de Paste, am fost la Cetatea Rasnov, pe care am zarit-o de pe drumul spre localitatea Bran si ne-a impresionat pozitia ei impunatoare, pe un deal inalt, facand-o cea mai vizibila asezare din Rasnov. Desi nu are o arhitectura consacrata, intrucat a fost construita de tarani (motiv pentru care i se mai spune si cetatea taraneasca), are un aspect interesant, iar legenda fantanii din interior, statuia lui Iisus pe cruce si telescopul panoramic sunt doar cateva dintre lucrurile pentru care merita sa fie vazuta.

De la Castelul Bran ne asteptam la mult mai mult. Este intr-adevar ca si constructie, impunator si cu o pozitie strategica, dar ne asteptam ca spiritul si legenda lui Dracula sa fie promovate mai mult. La Busteni am urcat cu telecabina pana la cota 2000 si am vazut Sfinxul si Babele, dar am luat si o gura de aer curat, aer proaspat …daca nu era inca zapada si destul de rece, am fi poposit mai multa vreme pe varfurile Muntilor Bucegi. Recent, am fost in Poiana Brasov, statiune renumita pentru sporturile de iarna si preferata de turistii romani si straini.

Sunt sigura ca si restul zonelor si celelalte obiective propuse au multe de oferit si merita dezvoltate din punct de vedere turistic. Planuiesc sa ajung cat mai curand la manastirile din Bucovina (desi le-am mai vazut pe la 8 ani ), sa traversez Transfagarasanul, sa merg in Delta (sa ma manance tantarii ), sa merg in orasele medievale Sibiu, Sighisoara, Hunedoara sau in Maramures, la Cimitirul Vesel.

Astept cu interes rezultatul concursului, dar mai ales sa vad cum se descurca Ministerul Turismului in dezvoltarea si promovarea elementului turistic ce va deveni reprezentativ pentru Romania.

Mergem vizavi, la un market “Lidl”, care era deschis si avea si produse faine (ciocolata Milka la un gut preis de aproape 2 lei romanesti, pringles la aproape 6 lei si altele), dar statea foarte prost la combinatia angajati+vorbit+engleza. Iar programul de lucru, incredibil: in ajun, adica azi, de la 8.00-14.00, de pe 25 pana pe 31 inchis, iar pe 31 program scurt, la fel ca azi. De aici rezulta doua concluzii: ori germanii isi respecta prea mult angajatii si sarbatorile, ori sunt prea lenesi. Pai la noi la Carrefour sunt in stare sa deschida magazinul si in ziua de Craciun.

Dupa-amiaza am vizitat un institut de cercetare in domeniul fizicii, un sediu frumos plasat intr-o zona deluroasa, plina de iarba verde. (De fapt, cam peste tot, iarba este inca verde.) Apoi am mers spre centru cu mica speranta de a mai gasi un magazin deschis. Am mers pe jos si am constatat ca ordine si precizie sunt cuvintele care definesc spiritul german, chiar si atunci cand e vorba de plasarea tomberoanelor de gunoi - unii au un spatiu special creat pentru acesta. Majoritatea caselor nu sunt imprejmuite de gard, poate cel mult de un gard viu, foarte modest, dar cu gust impodobite pentru sarbatoarea Nasterii Domnului. Par oameni simpli, dar majoritatea au o masina buna. De asfalt cred ca o sa spun in fiecare post…pentru ca e impresionant, pana si pe stradute laturalnice, inguste exista un asfalt impecabil.

Cand am ajuns in centrul orasului, deja se inserase, adica aproape de ora 17, iar toate magazinele de orice fel erau inchise. Singurul loc deschis era un fast-food, de unde am mancat un kebap si am baut un sprite la preis de 4.7 euro. In sfarsit, primul om din Germania cu care am conversat in engleza, vanzatorul de kebap.

In statia de tramvai, un panou electronic ne informeaza ce tramvaie circula in zona si ora la care trebuie sa soseasca in statia respectiva. Un bilet am auzit ca ar costa 1.8 euro, ceea ce mi s-a parut groaznic de mult pentru cele 5-6 statii pe care le-am parcurs, drept pentru care nu am cumparat bilet. La coborarea din tramvai o doamna in varsta pe care o manca limba ne-a abordat in minunata deutsche sprache. I-am spus ca sunt foarte dispusa sa vorbesc cu dansa “In english, please”. Nu ii inteleg pe nemtii astia in niciun fel, sincer. Ii intreb daca vorbesc engleza, ei imi raspund “Nein”, iar eu le spun “Ok” si continua sa sporovaie in germana…Vorbiti de unii singuri sau cu aia de va inteleg.

Probabil in zone ca Munchen, Berlin, Frankfurt este mai multa viata de sarbatori, magazinele sunt deschise pana tarziu sau macar un restaurant, o pizzerie, un fast food gen McDonald’s, un loc unde poti iesi la un suc, o bere, etc. Sau poate imi doresc eu prea mult sa fie asa, sa semene cu Romania.

Unde – Grecia
Mai exact – Halkidiki
Cand – Ce intrebare… Cand imi da El Jefe concediu! Adica in jur de 20 septembrie.
Cum – Cu nerabdare ) Si cu autocarul.
Cat – Cat poate sa dureze un sejur de vara, in Grecia? Cat vrei! Dar eu vreau 7 zile fix!
Cu cine – Pff..retorica. Cu IUBI!!!

Hm..pentru restul detaliilor mai mult sau mai putin importante (gen categorie de cazare), am completat o cerere de vacanta online. Am trimis agentiilor si astept sa imi dea o oferta pentru 7 zile Grecia Halkidiki, la 2, 3, 4 stele maxim, fara masa (sunt pretentioasa la mancare) si astept. Ia sa vedem, in cat timp ma contacteaza?

Halkidiki, “vinim” – asta e DOAR pentru cunoscatori…ce vremuri, bai gashka!!!