Feb 05 2009
Dear Mama
Dragii mei, aceasta nu este o scrisoare catre mama mea. Este o povestioara despre mama mea. O femeie obisnuita, care are un farmec aparte (nu pentru ca e a mea si pentru ca eu aici trebuie sa o laud, orice as zice), ci pentru ca are ea un fel de a fi, in special cu mine, prin care dovedeste mai mult decat afectiunea obisnuita a oricarui parinte fata de odrasla sa. Desi in anii anteriori, inspre adolescenta, nu am fost cele mai bune prietene, asa cum se laudau majoritatea colegelor mele de liceu (si le invidiam), astazi eu si mama ne intelegem parca numai din priviri si gesturi obisnuite. Stiti ca se spune ca fericirea vine din lucruri marunte, ei bine asta se aplica perfect in relatia cu mama mea. M-a sunat asta seara, cand eram in drum spre casa si dupa schimbul de informatii obisnuit (daca am plecat de la serviciu, daca intarzii, daca e totul ok, daca vreau ceva deosebit de mancare, etc.) imi spune, asa, spre finalul discutiei, cu un aer misterios si important: “Hai ca am o surpriza pentru tine cand ajungi acasa”. In momentul respectiv, desi nu ma simteam prea bine din cauza racelii si eram cuprinsa de o moleseala nesuferita, am zambit si am inceput sa ma simt mai bine, parca. Ma intrebam, oare ce-o mai fi de data asta? Caci nu e prima data cand imi face surprize si ma pregateste pentru ele dinainte in acest mod. Asadar, mintea mea incarcata de probleme de la serviciu si altele…incepe sa se descarce putin cate putin si cu acelasi zambet pe buze, ma tot gandesc…oare ce-o fi? M-a mai suprins cu tot felul de mici surprize, dar acum chiar nu imi puteam imagina ce poate fi. Pe drum, am ascultat la radio melodia “Dear Mama” cantata de Blaxy Girls despre care, prima data cand am auzit-o, am crezut ca o canta Britney Spears…am fost surprinsa sa aflu ca nu. Oricum, e foarte frumoasa piesa si impresionanta, ma face sa gandesc si sa inteleg cat valoreaza o mama si cata apreciere, dragoste si respect merita si totodata, ce lucru minunat si unic in viata asta este sa fii mama! 
Am ajuns acasa si primul lucru pe care l-am intrebat a fost “Unde e surpriza mea?” 
“In frigider”, a fost raspunsul ei. Uff, eram dezamagita, nu vroiam mancare! “Nu e mancare!”, m-a “repezit” ea. Cand am deschis frigiderul, ma astepta cuminte si dulce un tort de fructe cu finetti! Wow! Nu e nicio ocazie speciala, pentru ce acest tort? Pentru ca a vrut sa imi faca o surpriza, pentru ca stie cat imi place, pentru ca asa a simtit si a vrut si pentru ca nu trebuie sa fie ziua mea ca sa imi faca un tort. Si acest tort delicios, din care am savurat o bucata considerabila, a fost micul meu motiv de zambet prelungit asta seara. Thank you, my dear mama.