Tot in Jena am petrecut mare parte din timp, dar am fost si in Weimar si Berlin. Am regasit orasul Jena la fel de frumos si cu peisaje relaxante, cu aer curat, respirabil si oamenii parca mai primitori, mai veseli. In magazine,  in mijloacele de transport in comun, pe strazi am vazut cu siguranta mai multi tineri decat anul trecut. Cu unii dintre ei chiar am vorbit, in engleza, bineinteles.

Weimar este un oras istoric si cultural din landul Thuringen, in care te poti plimba pe strazi pline de magazine si cafenele, poti merge la teatru, opera, spectacole, dar si la mall, la  cinema 3D.

Berlin? Berlinul e un oras mare, dar in care cu greu te poti pierde. Retelele de transport in comun sunt atat de bine puse la punct, incat fiecare autobuz, metrou, tren pleaca si soseste la ora fixata pe tableta din fiecare statie. Puncte de informare la tot pasul, angajati ai companiei de transport sau localnici ne-au orientat si ne-au raspuns la intrebari in engleza. Ca multumire, le-am raspuns si noi frumos, “Vielen dank!”

Transportul in comun costa foarte mult in comparatie cu cel din tara noastra, dar isi merita banii, 2,10 euro o calatorie in Berlin. Eu am avut un “Welcome Card Berlin” valabil pentru 48 de ore, a costat 19 euro si a fost valabil pe toate mijloacele de transport in comun: autobuz, metrou, trenuri de suprafata, tramvaie.

Am stat la Hotel Atlantic 3*, intr-o camera potrivita pentru cele 2 nopti in care am fost cazati si unde ne-au oferit un mic dejun variat si foarte gustos. Din pacate, internetul nu era accesibil decat din receptie, nu si din camera, desi normal asa trebuia sa fie, dar e bine sa te si deconectezi putin. Asa am ajuns sa ma uit la TV la posturile nemtilor. Mai mult pe RTL, unde s-a difuzat concursul “Das Supertalent”, unde romanca Petruta Kupper s-a clasat in finala pe locul 3.

A fost cumplit de frig in Berlin. Si pe frigul acela de nedescris, am indurat si am vizitat: Bundestag, Brandenburg Tor, Checkpoint Charlie. Dar a fost prea rapid si prea frig, asa ca am promis sa revenim la vara, cand e mai cald. Si nu numai de asta, ci si pentru ca mai sunt o multime de lucruri si locuri de vazut: Turnul Televiziunii, Domul din Berlin, Opera, parcul acela imens din centru (care acum era verde), Arena O2, Stadionul Olimpic si multe altele.

De Revelion, la TV, era o isterie totala pe melodia asta, care  in final m-a prins si pe mine si o am in playlist, o ascult din cand in cand.

Desi multi ne-au “incurajat” ca am facut o proasta alegere de a ne petrece vacanta in Paralia si ca ar fi trebuit sa mergem mai degraba in Halkidiki sau in Insule, pe motiv ca sunt numai romani in Paralia si e “nasol”, noi am fost incantati. Statiunea Paralia (care in greaca inseamna “plaja”), situata aproape de orasul Katerini, ne-a oferit tot ce am asteptat de la ea.
In primul rand vreau sa mentionez ca am ales-o deoarece era singura care oferea excursiile optionale ce ne interesau cel mai mult. Astfel, am urcat pe Muntele Olimp si am vazut “Cada lui Zeus”, care trebuia sa fie un soi de cascada, in care si-ar fi facut baie Zeul Suprem al Olimpului, din Grecia Antica. Ma rog, noi am vazut o gramada de pietre din care se scurgea o apa, nimic spectaculos. Dar urcarea pe munte a fost foarte placuta.
In a treia zi, adica luni, am mers la Complexul Meteora si am vizitat celebrele manastiri construite in varful stancilor. Am vizitat “Marele Meteor”, iar la “Rosano” nu am mai intrat cu grupul, am preferat sa facem poze si sa ne plimbam. Peisajul ne-a taiat respiratia, iar autostrazile care legau malul marii de varfurile muntilor si la care oamenii munceau zi-lumina, ne-au aratat inca o data cat de depasita e Romania la capitolul asta, fata de alte civilizatii europene.
Ziua de marti ne-a adus o excursie catre Insula Skiathos, unde s-a filmat celebrul musical “Mamma mia!”.  Aici am mancat cele mai bune fructe de mare: bine facute, multe intr-o portie cat sa te saturi bine si la pret bun = 10 euro. Plimbarea cu vaporul pana acolo a durat cam mult si la dus am avut vreme racoroasa, cer innorat si vant. Insa soarele a fost de partea noastra si a stralucit doua ore cat am stat apoi pe plaja Koukounaries, renumita pentru nisipul fin, auriu, apa limpede si pinii care o inconjoara. Pini, care, desi din punct de vedere vizual, infrumuseteaza plaja, acele care le cad fix pe nisip ne-au zgariat talpile si au fost foarte incomode.
Miercuri am purces catre Salonic, al doilea oras ca marime, dupa capitala Atena si principalul oras al regiunii Macedonia. Pur si simplu…ne-am indragostit de el! Foarte cosmopolit, cu o faleza curata, de-a lungul caruia se desfasurau atragatoare terasele si cafenelele, umplute dupa ora pranzului de tinerii veniti, probabil,  de la cursurile Universitatii lui Aristotel.
Am urcat in turnul televiziunii, de unde ne-am incantat privirea cu o panorama superba a orasului. Interesant la acest turn este ca se misca in jurul axei sale, asa ca daca stateai o vreme acolo, unghiul din care priveai la inceput iti schimba peisajul dupa doar cateva minute.
Bineinteles, magazinele de haine erau la tot pasul. Mango, Zara, Benetton, H&M sunt doar cateva din brandurile care isi expuneau colectiile, mai noi sau mai vechi, in magazine aflate pe ambele parti ale aceleiasi strazi.
Am mers si intr-o piata locala, unde am luat cunostinta cu viata oamenilor simpli, obiceiurile zilnice de a merge la piata si stilul comerciantilor de a-si vinde produsele. Multe masline, ulei de masline, fructe de mare, peste, fructe si legume umpleau tarabele si standurile grecilor.
Ultimele zile le-am petrecut la plaja si plimbandu-ne prin statiune, de unde am cumparat suveniruri pentru acasa.
Desi anul asta am reusit sa punctez pe lista destinatiilor turistice si Antalya si Tenerife, pot spune cu siguranta ca in Grecia mi-a placut cel mai mult (pentru ca de data asta a fost si perechea mea cu mine).

La Armin am mers plina de forta (ca pentru prima data, asa) si parca m-a incarcat si mai mult cu energie prin setul si buna dispozitie transmisa de artist. A avut o atitudine foarte deschisa fata de public si chiar impresionat de reactia noastra, a publicului extaziat de sunetele cu care ne incanta simturile, si-a scos telefonul si ne-a facut cateva poze, pe care, mai tarziu, le-am gasit pe contul lui de pe twitter. La intamplarea fazei multi ziceau ca a facut asa de figuratie, dar uite aici (cauta Romania sau The Mission) si aici “figuratie”. Mi-a placut atmosfera pe care a creat-o, apropierea si atitudinea de multumire a lui fata de public. M-a surprins ca a mixat o melodie pe care am auzit-o mixata mai intai la Tiesto, in martie, Cosmic Gate – Not Enough Time, dar a iesit bine si la el.

Tiesto deja este ca la el acasa in Romania, fanii s-au obisnuit cu seturile lui, cu atitudinea, cu aruncarea castilor autografiate unui norocos intamplator pe care il invidiez, cu melodiile cunoscute si deja ascultate si prin martie, la Polivalenta, si cu o saptamana in urma la Peninsula, dar farmecul lui Tiesto nu va disparea nici daca ar mixa weekend-uri la rand in Bucuresti sau oriunde in Romania.

Spectacolul de lumini si lasere a intregit show-ul electric pregatit de cei de la The Mission si la care au participat, pe langa aceste doua entitati ale muzicii trance si DJ romani Negru, Livio & Roby, americanul Kaskade, Tom si Andy de la Groove Armada si altii, dintre care eu l-am remarcat pe Mylo. Mylo, care a venit in scena dupa spectaculosul Armin, avand deci o misiune grea, s-a ridicat la asteptarile publicului insetat de si mai multa muzica buna si a facut fata intrand in forta cu mixuri agresive, puternice. Sven Vath mi s-a parut un pic ciudat si prea minimal pentru gustul meu, insa pe altii se pare ca i-a incantat pana la 7 dimineata. Bravo lor!

Am inchis-o si m-am repezit la birou sa le povestesc fetelor, asa ceva incredibil! Au ras de mine ca ma agit atat de mult pentru atat de putin. Pai, da, atat de putin am citit!! Eu ma asteptam sa fie un roman, sa vad cum se tes sute de intrigi, razboaie, lupte sau cine stie ce rasturnari de situatii repetate. Cand colo, un lord – baiat bun in poveste – care participa la balul de care am zis la inceput, afla de la un chiromant, ghicitor in palma, ca va face o crima. Debusolat de aceasta veste, Arthur Savile isi promite sa comita oribila fapta inainte de a se casatori cu frumoasa Sybil, pentru a nu o impovara si pata cu rusinea unui sot criminal. Asa ca isi face o lista cu rude si prieteni (deci fiti atenti pe cine vrea el sa ucida, ca sa infaptuiasca prezicerea si sa “scape”) si alege o matusa batrana care oricum nu mai avea mult de trait. Asa ca ii duce o pastila cu otrava si o sfatuieste sa o inghita la urmatoarea criza de arsuri la stomac. Dupa o saptmana – doua de la aceasta tentativa, Arthur primeste vestea ca matusa a murit dupa ce cu o seara in urma se plansese de arsuri la stomac. Fericit ca a trecut peste incercarea grea, a mers cu logodnica lui la casa matusei sa ia anumite lucruri. Insa, acolo, surpriza, printre alte obiecte gaseste si cutiuta cu pastila cu otrava intacta!!

Astfel, incepe un alt plan, incearca sa isi omoare unchiul cu o bomba intr-un ceas (unchiul era pasionat de ceasuri). Ceasul cu bomba a fost luat de la un mare smecher neamt, care facea tot felul de inventii prin care obiecte obisnuite urmau sa explodeze in cel mai bizar si distrugator mod. Astfel, i-a dat un ceas programat sa faca ravagii vineri, la pranz. Cand lordul a vrut sa ii plateasca pentru inventie, neamtul l-a refuzat “Nu lucrez pentru bani; eu traiesc in totalitate pentru arta mea!” Funny. Un om care traieste sa inventeze modalitati – e adevarat inedite – de a omori oameni prin explozii ale diverselor obiecte programate. In fine, ia lordul Arthur “jucaria” si o expediaza unchiului sau – vicarul nu stiu care. Peste o saptamana, mama lui ii citeste o scrisoare venita de la fata vicarului in care povesteste foarte distrata cum a primit tatal ei un ceas de la un necunoscut. Si cum de vineri, in timp ce luau pranzul, ceasul a avut un mic ticait si a inceput sa scoata fum. De atunci, in fiecare zi, face cate o mica explozie si toata lumea din casa se amuza teribil. Astfel, dezamagit, lordul Savile pleaca pe strazi sa isi gaseasca linistea si incearca ideea ca nu este demn sa ii fie sot frumoasei Sybil. Ajunge pe un pod, unde-l zareste pe chiromantul Podgers care i-a ghicit in seara balului ca va comite o crima. Omul cel mic si indesat era aplecat deasupra apei, iar Lordul s-a repezit spre el si l-a aruncat in apa. Si gata crima. Peste o saptamana dupa ce l-au gasit, au anuntat ziarele moartea nefericitului, iar Lordul s-a casatorit cu logodnica lui. Finalul rezumandu-se la a confirma Arthur ca el crede in chiromantie. Foarte misto povestirea, dar cam scurta, ma asteptam la mai mult. Acum urmeaza celelalte, era una cu fantome, cred ca o sa imi placa. Va spun maine. A, autorul este Oscar Wilde, am uitat sa spun si am citit toata povestea intr-o ora si jumatate.

O sa va spun mai intai despre festival. Festivalul Peninsula are loc anual la Targu Mures incepand din 2003, asta dupa ce un grup de tineri din Ardeal au mers la organizatorii “fratelui mai mare” Sziget din Ungaria si le-au propus sa organizeze si in Romania un festival asemanator. Anul acesta, compania Coca-Cola Romania s-a implicat mai mult in pregatirea evenimentului, drept pentru care editia a 7-a a acestuia s-a desfasurat sub denumirea “CokeLive Peninsula“.

Initial m-am decis sa particip la acest eveniment, datorita prezentei dragului meu Tiesto, dar mai ales ca sa vad si eu cum e la un festival, despre care credeam ca nu difera mult de un concert obisnuit. Am fost placut surprinsa sa aflu ca lucrurile nu stau chiar asa. Festivalurile sau cel putin acest festival este diferit prin faptul ca distractia si voia buna se tin lant zile la rand (4 zile in cazul Peninsula). Din toate punctele de vedere se creeaza un mix al varietatilor: genuri muzicale diferite, formatii straine sau romanesti, artisti de renume mondial sau cunoscuti mai mult local, activitati de relaxare sau sporturi extreme. Toate acestea creeaza o atmosfera in care oricine isi gaseste locul. Te poti simti mic intr-o mare de lume, dar ai coltisorul tau unde esti tu si te simti bine.

Este o experienta inedita, prin care traiesti atmosfera de circuit inchis, in care ai venit cu prietenii si ti-ai regasit vechi cunostinte sau ai cunoscut oameni noi. Intr-un spatiu imens, pe malul Muresului, forfota si zgomotul, oamenii diferiti si activitatile interactive, campingul unde mii de tineri au venit cu cortul, sute de locuri amenajate pentru distractie, relaxare sau petrecere a timpului cu prietenii sunt doar cateva din motivele pentru care merita sa te rupi de monotonia orasului care te sufoca zi de zi si care te fac sa iti predai viata timp de 96 de ore distractiei non-stop.

Pe cele 4 scene amenajate langa Complexul Weekend (unde am facut si plaja intr-una din zile), au urcat nume celebre ale muzicii romanesti: Vita de Vie, Vama, Pavel Stratan, Iris, Timpuri Noi, Dj Marika, dar si internationale: Tiesto, NIN (Nine Inch Nails), Freestylers, Booka Shade. Cea mai spectaculoasa prezenta au avut-o britanicii The Prodigy, care au adus cel mai mare numar de vizitatori la festival, in ultima zi, in fata scenei principale aflandu-se peste 15 000 de tineri, care au intrat in delir, cand au auzit melodiile lor preferate…pe care recunosc ca nu le cunosc, dar m-am bucurat pentru bucuria celor din jurul meu. Un moment neplacut la acest concert ni s-a intamplat in fata scenei, unde ne refugiasem de frigul care se lasase in jurul orei 23.00, iar la momentul cand artistii au aparut pe scena, toti fanii infocati au inceput sa sara si sa ne impinga dintr-o parte in alta…cam neplacut, dar am plecat mai in spate, de unde se auzea mai bine si am stat si lejer. Mi-a ramas in minte faza de dinaintea refrenului de la “Smack My Bitch Up” cand unul dintre componentii formatiei a convins pe majoritatea celor aflati in public sa se lase in jos si la cantarea refrenului s-au ridicat toti intr-o saritura. Totusi, nu ma declar fan al genului inca, insa daca voi mai avea ocazia sa ii revad, nu as spune pas.

A, de mancare sa va spun ca a fost multa, buna si de toate felurile. Aveai de ales dintre sandvisuri gen fast-food, pana la gulasuri (cu fasole, carne de vita, varza), mititei, gratare de pui/porc, porumb fiert, floricele, iar bauturile au fost binevenite pe caldura din timpul zilei, mai ales berea si cola.

Despre unguri va spun ca am aflat ca nu-mi plac, ma irita ca in tara mea, in oras romanesc, meniurile restaurantelor sunt scrise mai intai in maghiara, apoi engleza si apoi romana…daca e vreo minune si scrie si in romana, ca e posibil chiar sa lipseasca. E la fel de ciudat ca localnicii iti cer diverse informatii pe strada in maghiara si ca la magazine, angajatii vorbesc intre ei in ungureste, iar cu tine in romaneste…oare deja au motiv sa te barfeasca de la prima vedere? Cineva spunea: “Stii ungureste?” – “Nu!” – “Atunci taci din gura, ca aici e tara lor!” Whatever, cica sunt si unguri draguti, de treaba… astept sa-i cunosc si eu, ca altfel ma inscriu in partidul lui Vadim.

In drum spre Targu Mures am oprit la Sighisoara si pentru ca inca nu incepuse Festivalul de Arta Medievala, ne-am plimbat putin prin orasul prafuit, invechit si neatragator, ma asteptam sa fie impresionant, dar asta e.

In schimb, Peninsula a fost de exceptie, m-a cucerit si cu siguranta la anul voi spune din nou: “Prezent”! Iar pentru cei care nu au venit de teama rockerilor nespalati, sa stiti ca erau oameni normali acolo, cativa cu creste sau par lung, tatuati, intr-adevar sau machiati strident, dar nu deranjant si oricum fiecare isi vedea de treaba. Deci daca asta e motivul…mai ganditi-va, aveti timp pana la anu’!

Despre acest aparat foto am citit pareri atat pro, cat si contra…dar parca pentru mine este cel mai potrivit, indiferent de spusele altora. Este suficient de mic cat sa nu imi fie greu sa il port, chiar si in poseta, impreuna cu multe alte lucruri, iar pozele pe care le-am vazut sunt suficient de calitative in raport cu pretul si pentru dotarile modelului sau. Nu pot fi doar acestea argumentele cu care ma conving singura ca este perfect pentru mine, dar parca faptul ca este un Canon imi confera mai multa siguranta ca e o alegere foarte buna, decat intuitia mea sau parerile altora. Deci, asteptati-va la poze, multe poze cu aparatul meu foto Canon PowerShot A590IS.

Zona Valea Prahovei este deja un foarte cunoscut punct de atractie turistica. Atuurile pe care le consider suficient de importante pentru a face din acesta un brand turistic national sunt destule ca numar. Pe Valea Prahovei poti merge in vacanta, fie vara, fie iarna… si sa fie la fel de placut. Cand am votat, recunosc ca nu am invocat aceste argumente, ci am ales, sa zic asa, cu sufletul… Aceasta este zona pe care am vizitat-o cel mai des in Romania si poate ca s-a intamplat astfel datorita faptului ca este situata foarte aproape de zona unde locuiesc. Apreciez ca la fiecare vizita m-a impresionat placut, as reveni cu interes oricand, sa revad locurile ce m-au linistit, dar mai ales ca sa descopar unele noi si mai frumoase.

Daca mergi in zona din orice motiv, e imposibil sa nu te aventurezi si prin vecinatatile pline de obiective turistice. In urma cu un an si jumatate am fost la Sinaia si am vizitat Castelul Peles de trei ori la rand. Asta pentru ca Marian a luat un bilet cu permis de fotografiere si am fost atenti la toate detaliile, nu am vizitat pe fuga, dupa ritmul ghidului. Acum un an, de Paste, am fost la Cetatea Rasnov, pe care am zarit-o de pe drumul spre localitatea Bran si ne-a impresionat pozitia ei impunatoare, pe un deal inalt, facand-o cea mai vizibila asezare din Rasnov. Desi nu are o arhitectura consacrata, intrucat a fost construita de tarani (motiv pentru care i se mai spune si cetatea taraneasca), are un aspect interesant, iar legenda fantanii din interior, statuia lui Iisus pe cruce si telescopul panoramic sunt doar cateva dintre lucrurile pentru care merita sa fie vazuta.

De la Castelul Bran ne asteptam la mult mai mult. Este intr-adevar ca si constructie, impunator si cu o pozitie strategica, dar ne asteptam ca spiritul si legenda lui Dracula sa fie promovate mai mult. La Busteni am urcat cu telecabina pana la cota 2000 si am vazut Sfinxul si Babele, dar am luat si o gura de aer curat, aer proaspat …daca nu era inca zapada si destul de rece, am fi poposit mai multa vreme pe varfurile Muntilor Bucegi. Recent, am fost in Poiana Brasov, statiune renumita pentru sporturile de iarna si preferata de turistii romani si straini.

Sunt sigura ca si restul zonelor si celelalte obiective propuse au multe de oferit si merita dezvoltate din punct de vedere turistic. Planuiesc sa ajung cat mai curand la manastirile din Bucovina (desi le-am mai vazut pe la 8 ani ), sa traversez Transfagarasanul, sa merg in Delta (sa ma manance tantarii ), sa merg in orasele medievale Sibiu, Sighisoara, Hunedoara sau in Maramures, la Cimitirul Vesel.

Astept cu interes rezultatul concursului, dar mai ales sa vad cum se descurca Ministerul Turismului in dezvoltarea si promovarea elementului turistic ce va deveni reprezentativ pentru Romania.