Oanna

In fiecare dimineatza, cand suna ceasul, imi vine sa dau cu el de toti peretii. In fiecare din serile cand nu am apa calda, imi vine sa urlu. In fiecare din rarele (slava celui de Sus) momente cand mi se rup tocurile in plina strada, ii injur pe toti “Al Bundy”. In fiecare zi cand ploua, iar eu vreau sa fie soare, ma gandesc sa ma mut in Hawaii. In fiecare vis in care viata mea e aproape perfecta, imi vine sa nu ma mai trezesc. In fiecare moment imi doresc sa am o oaza de fericire. Cred ca fiecare om, in tumultul problemelor si greutatilor zilnice isi gaseste o oaza de fericire, in care se linisteste si isi incarca bateriile, isi readuce cheful de viata, de mers la job, de trezit de dimineatza pentru asta… Imi gasesc oaza de fericire de un milion de ori pe zi si, totusi, acasa ma intorc cu stare de haveless, de useless, de happyless, de lifeless. O regasesc si o repierd de o mie de ori intr-un minut. Zambesc si zbor, cad si ma pierd. Unde mi-e oaza cand am nevoie de ea? Apare si ma duce high, dispare si cobor in infern. Insetata de fericire, ma afund in nisipuri de probleme, mai mici sau mai mari. Gasesc metode si le rezolv, dar unele nu dispar parca niciodata. Oare de unde imi pot achizitiona o oaza de fericire permanenta?

Trackback URI | Comments RSS