Ma gandesc cum era luna trecuta, Septembrie, cand mi-a aparut iar dracul si cand il zaresc, ce citesc? “Vreau sa ma imbat cu Bulgakov.” ) Hai ca esti tare, de data asta m-ai intrecut. Nu am habar ce e Bulgakov si chiar de-as afla, bleah, nu vreau nici sa gust macar, nu am chef de betii.

M-am bucurat ca l-am alungat, dar imediat mi-am amintit cum m-a urmarit si mai inainte, in August. Stiti cu ce traznaie a mai venit, dracul? Iata, cu asta: “Vreau sa merg la un concert Robbie Williams. Sa stiu versurile cantecelor ca sa nu urlu din toti plamanii cuvinte inventate de mine, care sa rimeze cu ce canta ala.” Pfff. Dracule, tu esti pasionat si de muzica, si mai ai si pretentii – Robbie Williams, auzi. Du-te! i-am zis. Si dus a fost. Oare a ajuns la concertul lui Robbie?

Pe o caldura insuportabila din Iulie, credeam ca am halucinatii si vad dracushori albi, ca iar apare, nemernicul! “Iar ai venit? Dispari!” ii zic. La care el: “Vreau sa ma mut in America si sa fiu seful lor acolo.” Bravo, felicitari, ai tinte marete. Porneste de acum, sa fii sigur ca nu intarzii! Si mie mi-ar placea sa vad Tara tuturor posibilitatilor, dar cum dracu’ ajung eu acolo, daca tu nu ma lasi sa imi vad de treaba? A priceput “subtilitatea” mea si a dat bir cu fugitii.

In Iunie, intr-o zi de inceput de vara, parca aud o soapta in urechea stanga – aia ce e-ndreptata spre geam. “Vreau sa mai am 20 de ani.” Ptiu, asta o fi neghinita, ala din poveste sau dracul meu? As mai vrea si eu sa am 20 de ani, chiar, ce lejereanu’ era, fara griji si fara bani, cum zic baietii de la Voltaj. Ma chinuia doar facultatea si talentul de a scapa de cursurile plictisitoare, cum erau cele ale dlui Tudosecsu, ) hm, pardon … Tudosescu si de altele asemenea.

Mai, luna florilor, a mirosurilor de primavara-vara, a culorilor diverse si a petrecerilor in aer liber. De afara intra un aer curat, ce te atrage sa iesi in parc, cu rolele sau cu bicicleta. Imi indrept privirea spre geam, bineinteles, cine e acolo? Dracushorul! De data asta, indiferent ce spune, o sa raman indiferenta. “Vreau ca pelicanii sa tina conferinte despre literatura comparata.”

Plictiseala de Aprilie, studentii pleaca in vacante, noi asteptam mini-concediul de Pasti. Uff, pe geam nu ma mai uit, ca imi vine sa plec si sigur zice dracushorul ceva si nu ma mai inteleg cu nimeni, asa ma streseaza. Dar parca acum ma mananca pe mine privirea si trag cu ochiul repede spre el. Ha, atat astepta: “Vreau sa fiu femeie pentru un week-end.” A inceput sa imi placa de el, auzi…asa mult pretuieste femeile, incat vrea sa fie una candva. Da, e frumos sa fii femeie…esti alintata si poti sa alinti la randul tau, fara sa se uite nimeni urat la tine, pentru ca esti doar tu si el.  Si lui ii place, ba chiar se alinta si el.

In Martie, luna dedicata femeilor, ma astept sa mi se spuna ceva mai frumos si mai impresionant decat orice, oricand, oricum, etc. Si ma duc direct la amicul meu, de langa geamul biroului – ati ghicit, dracushorul! si ii cer in mod expres sa-si verse tot geniul lui de Eminescu pierdut, reincarnat, fantomizat sau mai stiu eu cum o fi. Si…astept. Hai spune!!! imi venea sa urlu la el. Se incapataneaza sa pastreze tacerea si, in final, ma loveste: “Vreau sa prind si eu un peste mare.” La dracu’ cu tine si cu pestii tai. De maine sa nu te mai vad. Adio!

Inca frig, desi ultima luna de iarna…in Februarie trag mai mult pe langa sursa de caldura. Din coltul lui, unde l-am mutat de data trecuta, (nu mi-a venit sa-l arunc, sincer, chiar e dragutz, e dulce, asa…e ca o ispita, imi face probleme cand imi e alaturi, dar cand nu e deloc, ii simt lipsa) dracushoru’ ma priveste absent. Nu i-am dat nimic de cand l-am pus la colt, nici de mancat, nici de baut. “Vreau sa beau absinth cu Appollinaire.” Iar bauturi ciudate? Nici pedepsit nu uiti sa ma uimesti cu baliverne. Da-te jos si mergi unde vrei…m-am plictisit de tot.

E cea mai de gheatza luna de iarna, in Ianuarie toata lumea se gandeste la cum e de frumos vara, cu soare si caldura de nu poti respira. Ma gandesc ca … “Vreau sa ma intalnesc pe Lipscani cu Dali si sa-mi faca portretul.” Nu, nu eu am gandit asta…ci prietenul meu, omuletzul, dracushorul. Hm..incep sa imi placa ideile tale si cuvintele pe care le nascocesti. Chiar m-ar incanta sa-mi faca cineva portretul.

Nu am rezistat sa astept lunile urmatoare ca sa aflu ce are de spus, asa ca..m-am furisat si am tras cu ochiul in calendar.

Noiembrie: “Vreau sa nu mai existe rutina sau, daca exista, sa moara si daca tot moare, sa fie ingropata adanc sau arsa in public.” Desi nu am spus-o eu, e exact ceea ce gandesc. Rutina ucide multe si merita sa fie ea ucisa, inainte de a provoca si mai mult rau.

In Decembrie o sa imi spuna: “Vreau sa fiu subiectiv (ador sa fiu subiectiv si ma enerveaza cei care pretind ca sunt obiectivi).” Totusi, sa fii obiectiv este o calitate ce se impune sa o ai in anumite situatii. Nu te lasa luat de val, omuletzule.

Mai vreau sa…am o clona, sa poata face in locul meu lucrurile urate, ca mersul la cumparaturi – urasc sa cumpar haine…mai ales haine: tot timpul gasesc cu greu marimea, culoarea, forma ce-mi vin cel mai bine…

Si mai vreau sa…traiesc doua vieti, doua lumi total diferite intre ele si sa stiu ce am fost in vietile anterioare si ce voi fi mai departe..

Vreau si sa…ma plimb in toata lumea, sa nu merg la serviciu atunci cand trebuie, ci vreau sa merg atunci cand am chef.

Vreau sa…primesc flori…din cand in cand, nu doar de ziua mea si de 1 si 8 Martie…:D

Vreau sa…ma reintalnesc cu vechii prieteni, chiar si fara motiv, nu doar la aniversari si alte evenimente din acestea.

Si mai vreau sa..nu se mai uite toata lumea la telenovele romanesti, nu inteleg de ce se uita toata lumea la ele…

Vreau sa…vorbesc zilnic cu toate verisoarele mele…le-am neglijat fara motiv, “recunosc si regret fapta”. Si semnez. A, si promit sa ma si revansez.