Desi multi ne-au “incurajat” ca am facut o proasta alegere de a ne petrece vacanta in Paralia si ca ar fi trebuit sa mergem mai degraba in Halkidiki sau in Insule, pe motiv ca sunt numai romani in Paralia si e “nasol”, noi am fost incantati. Statiunea Paralia (care in greaca inseamna “plaja”), situata aproape de orasul Katerini, ne-a oferit tot ce am asteptat de la ea.
In primul rand vreau sa mentionez ca am ales-o deoarece era singura care oferea excursiile optionale ce ne interesau cel mai mult. Astfel, am urcat pe Muntele Olimp si am vazut “Cada lui Zeus”, care trebuia sa fie un soi de cascada, in care si-ar fi facut baie Zeul Suprem al Olimpului, din Grecia Antica. Ma rog, noi am vazut o gramada de pietre din care se scurgea o apa, nimic spectaculos. Dar urcarea pe munte a fost foarte placuta.
In a treia zi, adica luni, am mers la Complexul Meteora si am vizitat celebrele manastiri construite in varful stancilor. Am vizitat “Marele Meteor”, iar la “Rosano” nu am mai intrat cu grupul, am preferat sa facem poze si sa ne plimbam. Peisajul ne-a taiat respiratia, iar autostrazile care legau malul marii de varfurile muntilor si la care oamenii munceau zi-lumina, ne-au aratat inca o data cat de depasita e Romania la capitolul asta, fata de alte civilizatii europene.
Ziua de marti ne-a adus o excursie catre Insula Skiathos, unde s-a filmat celebrul musical “Mamma mia!”.  Aici am mancat cele mai bune fructe de mare: bine facute, multe intr-o portie cat sa te saturi bine si la pret bun = 10 euro. Plimbarea cu vaporul pana acolo a durat cam mult si la dus am avut vreme racoroasa, cer innorat si vant. Insa soarele a fost de partea noastra si a stralucit doua ore cat am stat apoi pe plaja Koukounaries, renumita pentru nisipul fin, auriu, apa limpede si pinii care o inconjoara. Pini, care, desi din punct de vedere vizual, infrumuseteaza plaja, acele care le cad fix pe nisip ne-au zgariat talpile si au fost foarte incomode.
Miercuri am purces catre Salonic, al doilea oras ca marime, dupa capitala Atena si principalul oras al regiunii Macedonia. Pur si simplu…ne-am indragostit de el! Foarte cosmopolit, cu o faleza curata, de-a lungul caruia se desfasurau atragatoare terasele si cafenelele, umplute dupa ora pranzului de tinerii veniti, probabil,  de la cursurile Universitatii lui Aristotel.
Am urcat in turnul televiziunii, de unde ne-am incantat privirea cu o panorama superba a orasului. Interesant la acest turn este ca se misca in jurul axei sale, asa ca daca stateai o vreme acolo, unghiul din care priveai la inceput iti schimba peisajul dupa doar cateva minute.
Bineinteles, magazinele de haine erau la tot pasul. Mango, Zara, Benetton, H&M sunt doar cateva din brandurile care isi expuneau colectiile, mai noi sau mai vechi, in magazine aflate pe ambele parti ale aceleiasi strazi.
Am mers si intr-o piata locala, unde am luat cunostinta cu viata oamenilor simpli, obiceiurile zilnice de a merge la piata si stilul comerciantilor de a-si vinde produsele. Multe masline, ulei de masline, fructe de mare, peste, fructe si legume umpleau tarabele si standurile grecilor.
Ultimele zile le-am petrecut la plaja si plimbandu-ne prin statiune, de unde am cumparat suveniruri pentru acasa.
Desi anul asta am reusit sa punctez pe lista destinatiilor turistice si Antalya si Tenerife, pot spune cu siguranta ca in Grecia mi-a placut cel mai mult (pentru ca de data asta a fost si perechea mea cu mine).

Mergem vizavi, la un market “Lidl”, care era deschis si avea si produse faine (ciocolata Milka la un gut preis de aproape 2 lei romanesti, pringles la aproape 6 lei si altele), dar statea foarte prost la combinatia angajati+vorbit+engleza. Iar programul de lucru, incredibil: in ajun, adica azi, de la 8.00-14.00, de pe 25 pana pe 31 inchis, iar pe 31 program scurt, la fel ca azi. De aici rezulta doua concluzii: ori germanii isi respecta prea mult angajatii si sarbatorile, ori sunt prea lenesi. Pai la noi la Carrefour sunt in stare sa deschida magazinul si in ziua de Craciun.

Dupa-amiaza am vizitat un institut de cercetare in domeniul fizicii, un sediu frumos plasat intr-o zona deluroasa, plina de iarba verde. (De fapt, cam peste tot, iarba este inca verde.) Apoi am mers spre centru cu mica speranta de a mai gasi un magazin deschis. Am mers pe jos si am constatat ca ordine si precizie sunt cuvintele care definesc spiritul german, chiar si atunci cand e vorba de plasarea tomberoanelor de gunoi - unii au un spatiu special creat pentru acesta. Majoritatea caselor nu sunt imprejmuite de gard, poate cel mult de un gard viu, foarte modest, dar cu gust impodobite pentru sarbatoarea Nasterii Domnului. Par oameni simpli, dar majoritatea au o masina buna. De asfalt cred ca o sa spun in fiecare post…pentru ca e impresionant, pana si pe stradute laturalnice, inguste exista un asfalt impecabil.

Cand am ajuns in centrul orasului, deja se inserase, adica aproape de ora 17, iar toate magazinele de orice fel erau inchise. Singurul loc deschis era un fast-food, de unde am mancat un kebap si am baut un sprite la preis de 4.7 euro. In sfarsit, primul om din Germania cu care am conversat in engleza, vanzatorul de kebap.

In statia de tramvai, un panou electronic ne informeaza ce tramvaie circula in zona si ora la care trebuie sa soseasca in statia respectiva. Un bilet am auzit ca ar costa 1.8 euro, ceea ce mi s-a parut groaznic de mult pentru cele 5-6 statii pe care le-am parcurs, drept pentru care nu am cumparat bilet. La coborarea din tramvai o doamna in varsta pe care o manca limba ne-a abordat in minunata deutsche sprache. I-am spus ca sunt foarte dispusa sa vorbesc cu dansa “In english, please”. Nu ii inteleg pe nemtii astia in niciun fel, sincer. Ii intreb daca vorbesc engleza, ei imi raspund “Nein”, iar eu le spun “Ok” si continua sa sporovaie in germana…Vorbiti de unii singuri sau cu aia de va inteleg.

Probabil in zone ca Munchen, Berlin, Frankfurt este mai multa viata de sarbatori, magazinele sunt deschise pana tarziu sau macar un restaurant, o pizzerie, un fast food gen McDonald’s, un loc unde poti iesi la un suc, o bere, etc. Sau poate imi doresc eu prea mult sa fie asa, sa semene cu Romania.