La Armin am mers plina de forta (ca pentru prima data, asa) si parca m-a incarcat si mai mult cu energie prin setul si buna dispozitie transmisa de artist. A avut o atitudine foarte deschisa fata de public si chiar impresionat de reactia noastra, a publicului extaziat de sunetele cu care ne incanta simturile, si-a scos telefonul si ne-a facut cateva poze, pe care, mai tarziu, le-am gasit pe contul lui de pe twitter. La intamplarea fazei multi ziceau ca a facut asa de figuratie, dar uite aici (cauta Romania sau The Mission) si aici “figuratie”. Mi-a placut atmosfera pe care a creat-o, apropierea si atitudinea de multumire a lui fata de public. M-a surprins ca a mixat o melodie pe care am auzit-o mixata mai intai la Tiesto, in martie, Cosmic Gate – Not Enough Time, dar a iesit bine si la el.

Tiesto deja este ca la el acasa in Romania, fanii s-au obisnuit cu seturile lui, cu atitudinea, cu aruncarea castilor autografiate unui norocos intamplator pe care il invidiez, cu melodiile cunoscute si deja ascultate si prin martie, la Polivalenta, si cu o saptamana in urma la Peninsula, dar farmecul lui Tiesto nu va disparea nici daca ar mixa weekend-uri la rand in Bucuresti sau oriunde in Romania.

Spectacolul de lumini si lasere a intregit show-ul electric pregatit de cei de la The Mission si la care au participat, pe langa aceste doua entitati ale muzicii trance si DJ romani Negru, Livio & Roby, americanul Kaskade, Tom si Andy de la Groove Armada si altii, dintre care eu l-am remarcat pe Mylo. Mylo, care a venit in scena dupa spectaculosul Armin, avand deci o misiune grea, s-a ridicat la asteptarile publicului insetat de si mai multa muzica buna si a facut fata intrand in forta cu mixuri agresive, puternice. Sven Vath mi s-a parut un pic ciudat si prea minimal pentru gustul meu, insa pe altii se pare ca i-a incantat pana la 7 dimineata. Bravo lor!

O sa va spun mai intai despre festival. Festivalul Peninsula are loc anual la Targu Mures incepand din 2003, asta dupa ce un grup de tineri din Ardeal au mers la organizatorii “fratelui mai mare” Sziget din Ungaria si le-au propus sa organizeze si in Romania un festival asemanator. Anul acesta, compania Coca-Cola Romania s-a implicat mai mult in pregatirea evenimentului, drept pentru care editia a 7-a a acestuia s-a desfasurat sub denumirea “CokeLive Peninsula“.

Initial m-am decis sa particip la acest eveniment, datorita prezentei dragului meu Tiesto, dar mai ales ca sa vad si eu cum e la un festival, despre care credeam ca nu difera mult de un concert obisnuit. Am fost placut surprinsa sa aflu ca lucrurile nu stau chiar asa. Festivalurile sau cel putin acest festival este diferit prin faptul ca distractia si voia buna se tin lant zile la rand (4 zile in cazul Peninsula). Din toate punctele de vedere se creeaza un mix al varietatilor: genuri muzicale diferite, formatii straine sau romanesti, artisti de renume mondial sau cunoscuti mai mult local, activitati de relaxare sau sporturi extreme. Toate acestea creeaza o atmosfera in care oricine isi gaseste locul. Te poti simti mic intr-o mare de lume, dar ai coltisorul tau unde esti tu si te simti bine.

Este o experienta inedita, prin care traiesti atmosfera de circuit inchis, in care ai venit cu prietenii si ti-ai regasit vechi cunostinte sau ai cunoscut oameni noi. Intr-un spatiu imens, pe malul Muresului, forfota si zgomotul, oamenii diferiti si activitatile interactive, campingul unde mii de tineri au venit cu cortul, sute de locuri amenajate pentru distractie, relaxare sau petrecere a timpului cu prietenii sunt doar cateva din motivele pentru care merita sa te rupi de monotonia orasului care te sufoca zi de zi si care te fac sa iti predai viata timp de 96 de ore distractiei non-stop.

Pe cele 4 scene amenajate langa Complexul Weekend (unde am facut si plaja intr-una din zile), au urcat nume celebre ale muzicii romanesti: Vita de Vie, Vama, Pavel Stratan, Iris, Timpuri Noi, Dj Marika, dar si internationale: Tiesto, NIN (Nine Inch Nails), Freestylers, Booka Shade. Cea mai spectaculoasa prezenta au avut-o britanicii The Prodigy, care au adus cel mai mare numar de vizitatori la festival, in ultima zi, in fata scenei principale aflandu-se peste 15 000 de tineri, care au intrat in delir, cand au auzit melodiile lor preferate…pe care recunosc ca nu le cunosc, dar m-am bucurat pentru bucuria celor din jurul meu. Un moment neplacut la acest concert ni s-a intamplat in fata scenei, unde ne refugiasem de frigul care se lasase in jurul orei 23.00, iar la momentul cand artistii au aparut pe scena, toti fanii infocati au inceput sa sara si sa ne impinga dintr-o parte in alta…cam neplacut, dar am plecat mai in spate, de unde se auzea mai bine si am stat si lejer. Mi-a ramas in minte faza de dinaintea refrenului de la “Smack My Bitch Up” cand unul dintre componentii formatiei a convins pe majoritatea celor aflati in public sa se lase in jos si la cantarea refrenului s-au ridicat toti intr-o saritura. Totusi, nu ma declar fan al genului inca, insa daca voi mai avea ocazia sa ii revad, nu as spune pas.

A, de mancare sa va spun ca a fost multa, buna si de toate felurile. Aveai de ales dintre sandvisuri gen fast-food, pana la gulasuri (cu fasole, carne de vita, varza), mititei, gratare de pui/porc, porumb fiert, floricele, iar bauturile au fost binevenite pe caldura din timpul zilei, mai ales berea si cola.

Despre unguri va spun ca am aflat ca nu-mi plac, ma irita ca in tara mea, in oras romanesc, meniurile restaurantelor sunt scrise mai intai in maghiara, apoi engleza si apoi romana…daca e vreo minune si scrie si in romana, ca e posibil chiar sa lipseasca. E la fel de ciudat ca localnicii iti cer diverse informatii pe strada in maghiara si ca la magazine, angajatii vorbesc intre ei in ungureste, iar cu tine in romaneste…oare deja au motiv sa te barfeasca de la prima vedere? Cineva spunea: “Stii ungureste?” – “Nu!” – “Atunci taci din gura, ca aici e tara lor!” Whatever, cica sunt si unguri draguti, de treaba… astept sa-i cunosc si eu, ca altfel ma inscriu in partidul lui Vadim.

In drum spre Targu Mures am oprit la Sighisoara si pentru ca inca nu incepuse Festivalul de Arta Medievala, ne-am plimbat putin prin orasul prafuit, invechit si neatragator, ma asteptam sa fie impresionant, dar asta e.

In schimb, Peninsula a fost de exceptie, m-a cucerit si cu siguranta la anul voi spune din nou: “Prezent”! Iar pentru cei care nu au venit de teama rockerilor nespalati, sa stiti ca erau oameni normali acolo, cativa cu creste sau par lung, tatuati, intr-adevar sau machiati strident, dar nu deranjant si oricum fiecare isi vedea de treaba. Deci daca asta e motivul…mai ganditi-va, aveti timp pana la anu’!

Ma gandesc cum era luna trecuta, Septembrie, cand mi-a aparut iar dracul si cand il zaresc, ce citesc? “Vreau sa ma imbat cu Bulgakov.” ) Hai ca esti tare, de data asta m-ai intrecut. Nu am habar ce e Bulgakov si chiar de-as afla, bleah, nu vreau nici sa gust macar, nu am chef de betii.

M-am bucurat ca l-am alungat, dar imediat mi-am amintit cum m-a urmarit si mai inainte, in August. Stiti cu ce traznaie a mai venit, dracul? Iata, cu asta: “Vreau sa merg la un concert Robbie Williams. Sa stiu versurile cantecelor ca sa nu urlu din toti plamanii cuvinte inventate de mine, care sa rimeze cu ce canta ala.” Pfff. Dracule, tu esti pasionat si de muzica, si mai ai si pretentii – Robbie Williams, auzi. Du-te! i-am zis. Si dus a fost. Oare a ajuns la concertul lui Robbie?

Pe o caldura insuportabila din Iulie, credeam ca am halucinatii si vad dracushori albi, ca iar apare, nemernicul! “Iar ai venit? Dispari!” ii zic. La care el: “Vreau sa ma mut in America si sa fiu seful lor acolo.” Bravo, felicitari, ai tinte marete. Porneste de acum, sa fii sigur ca nu intarzii! Si mie mi-ar placea sa vad Tara tuturor posibilitatilor, dar cum dracu’ ajung eu acolo, daca tu nu ma lasi sa imi vad de treaba? A priceput “subtilitatea” mea si a dat bir cu fugitii.

In Iunie, intr-o zi de inceput de vara, parca aud o soapta in urechea stanga – aia ce e-ndreptata spre geam. “Vreau sa mai am 20 de ani.” Ptiu, asta o fi neghinita, ala din poveste sau dracul meu? As mai vrea si eu sa am 20 de ani, chiar, ce lejereanu’ era, fara griji si fara bani, cum zic baietii de la Voltaj. Ma chinuia doar facultatea si talentul de a scapa de cursurile plictisitoare, cum erau cele ale dlui Tudosecsu, ) hm, pardon … Tudosescu si de altele asemenea.

Mai, luna florilor, a mirosurilor de primavara-vara, a culorilor diverse si a petrecerilor in aer liber. De afara intra un aer curat, ce te atrage sa iesi in parc, cu rolele sau cu bicicleta. Imi indrept privirea spre geam, bineinteles, cine e acolo? Dracushorul! De data asta, indiferent ce spune, o sa raman indiferenta. “Vreau ca pelicanii sa tina conferinte despre literatura comparata.”

Plictiseala de Aprilie, studentii pleaca in vacante, noi asteptam mini-concediul de Pasti. Uff, pe geam nu ma mai uit, ca imi vine sa plec si sigur zice dracushorul ceva si nu ma mai inteleg cu nimeni, asa ma streseaza. Dar parca acum ma mananca pe mine privirea si trag cu ochiul repede spre el. Ha, atat astepta: “Vreau sa fiu femeie pentru un week-end.” A inceput sa imi placa de el, auzi…asa mult pretuieste femeile, incat vrea sa fie una candva. Da, e frumos sa fii femeie…esti alintata si poti sa alinti la randul tau, fara sa se uite nimeni urat la tine, pentru ca esti doar tu si el.  Si lui ii place, ba chiar se alinta si el.

In Martie, luna dedicata femeilor, ma astept sa mi se spuna ceva mai frumos si mai impresionant decat orice, oricand, oricum, etc. Si ma duc direct la amicul meu, de langa geamul biroului – ati ghicit, dracushorul! si ii cer in mod expres sa-si verse tot geniul lui de Eminescu pierdut, reincarnat, fantomizat sau mai stiu eu cum o fi. Si…astept. Hai spune!!! imi venea sa urlu la el. Se incapataneaza sa pastreze tacerea si, in final, ma loveste: “Vreau sa prind si eu un peste mare.” La dracu’ cu tine si cu pestii tai. De maine sa nu te mai vad. Adio!

Inca frig, desi ultima luna de iarna…in Februarie trag mai mult pe langa sursa de caldura. Din coltul lui, unde l-am mutat de data trecuta, (nu mi-a venit sa-l arunc, sincer, chiar e dragutz, e dulce, asa…e ca o ispita, imi face probleme cand imi e alaturi, dar cand nu e deloc, ii simt lipsa) dracushoru’ ma priveste absent. Nu i-am dat nimic de cand l-am pus la colt, nici de mancat, nici de baut. “Vreau sa beau absinth cu Appollinaire.” Iar bauturi ciudate? Nici pedepsit nu uiti sa ma uimesti cu baliverne. Da-te jos si mergi unde vrei…m-am plictisit de tot.

E cea mai de gheatza luna de iarna, in Ianuarie toata lumea se gandeste la cum e de frumos vara, cu soare si caldura de nu poti respira. Ma gandesc ca … “Vreau sa ma intalnesc pe Lipscani cu Dali si sa-mi faca portretul.” Nu, nu eu am gandit asta…ci prietenul meu, omuletzul, dracushorul. Hm..incep sa imi placa ideile tale si cuvintele pe care le nascocesti. Chiar m-ar incanta sa-mi faca cineva portretul.

Nu am rezistat sa astept lunile urmatoare ca sa aflu ce are de spus, asa ca..m-am furisat si am tras cu ochiul in calendar.

Noiembrie: “Vreau sa nu mai existe rutina sau, daca exista, sa moara si daca tot moare, sa fie ingropata adanc sau arsa in public.” Desi nu am spus-o eu, e exact ceea ce gandesc. Rutina ucide multe si merita sa fie ea ucisa, inainte de a provoca si mai mult rau.

In Decembrie o sa imi spuna: “Vreau sa fiu subiectiv (ador sa fiu subiectiv si ma enerveaza cei care pretind ca sunt obiectivi).” Totusi, sa fii obiectiv este o calitate ce se impune sa o ai in anumite situatii. Nu te lasa luat de val, omuletzule.

Mai vreau sa…am o clona, sa poata face in locul meu lucrurile urate, ca mersul la cumparaturi – urasc sa cumpar haine…mai ales haine: tot timpul gasesc cu greu marimea, culoarea, forma ce-mi vin cel mai bine…

Si mai vreau sa…traiesc doua vieti, doua lumi total diferite intre ele si sa stiu ce am fost in vietile anterioare si ce voi fi mai departe..

Vreau si sa…ma plimb in toata lumea, sa nu merg la serviciu atunci cand trebuie, ci vreau sa merg atunci cand am chef.

Vreau sa…primesc flori…din cand in cand, nu doar de ziua mea si de 1 si 8 Martie…:D

Vreau sa…ma reintalnesc cu vechii prieteni, chiar si fara motiv, nu doar la aniversari si alte evenimente din acestea.

Si mai vreau sa..nu se mai uite toata lumea la telenovele romanesti, nu inteleg de ce se uita toata lumea la ele…

Vreau sa…vorbesc zilnic cu toate verisoarele mele…le-am neglijat fara motiv, “recunosc si regret fapta”. Si semnez. A, si promit sa ma si revansez.